În august 2010, câțiva prieteni s-au hotărât să să petreacă timpul liber cântând într-o mansardă a unei caldiri vechi din centrul istoric al Bucureștiului. Atracția pentru muzică s-a dovedit a fi puternică, pasiunea a început să se transforme într-un proiect din ce în ce mai serios. În doar câteva luni, trupa s-a închegat și au început să iasă primele piese, în componența: Chaz Dragomir – Voce, Vali Mihnea – bass / backing vocals, Andrei Hoisescu – chitară, Mihai Manea – Chitară, Ella Negrescu – tobe. Apar primele feedbackuri despre “cum sună” trupă. Singura problemă (sau nu), este că toate părerile sunt divergente: sună a Deep Purple, Maiden, Phoenix, Celelalte Cuvinte, Muse, Alternosfera, Cargo, Zeppelin, SOAD și multe altele. Într-o seară relaxată, găsesc lângă sală de repetiții niște fructe mari, verzi, care seamănă a portocală, a pomelo, a grapefruit, a măr, a nucă de cocos. Asemănarea cu stilul trupei i-a determinat să își numească trupă după numele fructului, singură problemă fiindcă nici ei nu știau cum se numește. După o zi de căutare, a fost găsit: BODARK. Un fruct dintr-un copac cu lemn dur, dar totuși extrem de ușor de modelat. În 2011 încep și primele concerte prin București și prin țara, lucrurile par să se lege, însă în martie 2012 Mihai și Chaz se hotărăsc să părăsească trupă din motive personale. Vine în trupă Dani Rizea (chitară), iar postul de vocal este ocupat temporar de Vali. Tot în 2012 se hotărăsc să își închirieze o sală proprie de repetiții și să își petreacă din ce în ce mai mult timp împreună cântând. Se renunță la piesele vechi, majoritatea în engleză, și se trece la piese noi, fresh, în limbă română. Spre finalul anului, Ella se hotărăște să își continue carieră muzicală alături de Kamen, iar câteva luni mai târziu, Dani se întoarce la Supermassive. În locul lor vin Alex Bacsei (ex The Way Ouț) la tobe și Eugen Dumitru (Ex Rising Shadow, Erase) la chitară. În aceeași perioadă, după multe încercări nereușite de găsit solist vocal, Vali se hotărăște să se apuce de cursuri de canto și rămâne vocea principală din Bodark. Într-o formulă închegată și foarte motivată, în doar câteva luni, trupă reface într-un alt stil o parte din piesele vechi și apar multe idei noi, astfel încât se strânge material pentru un prim album. Încep înregistrările în sală lor de repetiție, înregistrări care durează mai bine de două luni, timp în care încheagă o frumoasă prietenie cu Mihai Tivadar (Dirty Shirt), care se oferă să îi ajute cu partea de mixaj. Anul 2014 începe cu albumul aproape terminat. Albulul se numește POT și este o producție Bodark și Drop’n’Dirty (Dirty Shirt, Targ3t), mixat de Mihai Tivadar (MT Sound, Grenoble) și masterizat de Attila BrushVox (BrushVox Studio, București). Soundul este unul deosebit, și îmbină elemente de rock clasic sau alternativ cu sintetizatoare și violoncel. Însă la puțin timp după lansarea albumului, chitaristul Andrei Hoisescu decide să părăsească trupa și în locul lui vine Andrei Namian.